E sambata. Neinteresant.

Mi-a scapat situatia de sub control. Nu mai stiu cum sa imi organizez timpul... In sensul ca nu am nimic , dar absolut nimic de facut.Si cum ziceam ieri, sa continuui ce am inceput, ca deobicei nu continuui nimic, las lucrurile pe jumatate facute pentru ca ma plictisesc repede. Nici nu stiu care e scopul descrierii, pentru ca ar fii lucruri mai interesante de spus. Ma invart pe luna, si ma impiedic de raze de stele la ora asta. Iar caldura care ma inconjoara ma tem ca e doar imaginatia sederii mele pe o plaja din Seychelles, acum, atat de tarziu. Starea temporar amnezica in care ma aflu, n`o sa ma ajute sa ma descriu la valorile asteptate.

Vis de vara proiectat in alt anotimp.

Vreau sa imi spui cuvinte frumoase. Sa ma arunci in valuri rosii, albastre, albe, cu reflexii de soare arzand deasupra lor. Si cristal vreau! Vreau sa ma cufund in stralucirea aramie a nispului de pe frunzele uscate si aspre de toamna. Sa ma imbrac intr-un bronz scaldat de vant de noiembrie si cu nuante de august tarziu. Vreau sa merg acum la mare. Si sa adun scoici sarate din spuma franturilor de apa. Sa ma loveasca briza marii in parul fluturandu`mi la mal. Dar dureros de constienta de singuratatea in care ma aflu, mai bine stau acasa. Sub lumina becului. Cu usa inchisa , si caloriferul aprins. Mai vreau sa mor deasupra blocului, cu streangul legat de ultima raza a soarelui, inainte sa vina iarna. Ma duc sa ma inec in chiuveta , pentru ca in alta ordine de idei risc sa nu mai am apa, se inchide.