Ura sau indiferenta.

Ura sau indiferenta? Care e mai putin greu de suportat? Dobandim pe parcursul vietii calitati, defecte si pacate. Universul ne accepta cand ne nastem , fara nimic, goi,in ideea ca in viitor vom aduce mai mult sau mai putin un oarecare folos societatii. Si traind, descoperim ca nu ne aducem foloase nici noua insine, daramite umanitatii. Cu bune, cu rele , firul evidentei e clar : Opusul dragostei nu e ura, ci indiferenta. In spatele tuturor lucrurilor minunate care le-am experimentat, in spatele poeziilor siropoase, in urma sentimentelor frumoase ce le-am simtit ramane un gust amar ; poate regrete, poate neputinta, poate ambitia de a le recupera sau chiar imposibilitatea evolutiei ca fiinta datorita trecutului. Omul , o fiinta versatila, ce face? Dupa toate lucrurile bune, candva placute, raman vorbe urate, spuse poate fara intentie, cuvinte ce ranesc si ne denigreaza imaginea in ochii celuilalt.Si ce urmeaza? Ura , sau indiferenta? Sunt doua lucruri fondate, fiecare cu intelesul ei. Noi creem viitorul. Nu il lasam pe el sa ne creeze. Ura este o emotie subestimata. Ura este arma omului slab. Indiferenta presupune nepasarea de rigoare, echivalarea celuilalt cu un nou "nimic" in recenta ta viata.Si facand fapte bune, si rele , tot atragem ura celorlalti. SUntem diferit, de aceea ne uram. Ca ceea ce are unul, nu are altul.