Tuesday, January 6, 2009

Paradis pierdut.

Urmaream un clip pe youtube. Mi-a trezit amintiri, si in acelasi timp ma face sa regret ca m-am nascut departe de mare . As fii vrut sa locuiesc intr`o tara unde e permanent cald, sau cel putin intr`un oras cu deschidere la mare. E interesant cum niste imagini ne deschid noi orizonturi si ne folosesc drept o motivatie in viata. Ceva de genul " O sa ajung si eu, o sa am si eu casa acolo, o sa plec , o sa dreg. " O sa... O sa ce? Urmarindu`le iti stabilesti niste tinte sus puse, pe care cauti sa le ajungi, daca nu toate, macar o mica parte din ele. De multe ori, ma intreb care e scopul vietii? Aud multe parerei, viata insasi fiind o parere. Insa` incerc sa`i descopar adevaratul sens. Sa ne multumim sa ramanem la acelasi nivel intreaga viata pentru ca " oricum o sa murim , si nu luam nimic cu noi? , sau sa " invatam, sa muncim si sa fim ambitiosi, ca sa satisfacem poftele materiale , si nu numai " ? De multe ori am ajuns la concluzia ca nu are rost, ca traim pentru dragoste, nu pentru faima si bani , care oricum o sa ramana doar niste lucruri "pamantesti". Dar daca ele ma fac fericita? Daca a studia, si a avea o cariera infloritoare, daca a imi cumpara masina X sau Y imi aduce fericirea, nu are rost sa zabovesc prea mult, si sa ma curpinda melancolia vietii. Poate ca sper la o casa cu vedere la mare , cu fereastra spre soare, impreuna cu cei dragi alaturi. Ideea e ca in viata trebuie sa muncim pentru a ne indeplini visele. Nu e suficient sa visam. Multi prieteni, prietene spera la o viata mai buna, e un fenomen ce incepe sa se raspandeasca , pentru ca asa ne educa societatea in ziua de azi. Chiar ieri, am deschis televizorul intamplator, si o duduie de vreo 20 de ani spunea ca visul ei in viata e " un barbat cu masina , cu portfelul gros, si vila ". Mi se pare trist. iar singurul lucru care ea spera sa`l faca pentru toate acestea e vinderea trupului, nici un sacrificiu. Pacat. Pacat ca majoritatea fetelor gandesc asa.Ingrozitor. Lipsa de demnitate, Nu se bucura oare cand ajung la o varsta , de 30 de ani de exemplu, sa stie ca din munca lor asidua, din timpul lor liber pierdut pentru ca au invatat la o anumita materia au reusit intr`un final sa isi cumpere apartamentul care il vroiau? E mult mai mare sentimentul de satisfacere, te simti mai bine decat a fii o intretinuta. Iata clipul de mai jos la cate lucruri ma conduce sa ma gandesc. Impleteste fabulosul cu realitatea. Si daca visam, hai sa si muncim pentru realizarea visului. E mai frumos.

2 comments:

Anonymous said...

Semeni cu Linsday Lohan:)
Mi se pare mie sau tu ai ceva in comun cu fabuloasa tara a spaghetelor?
Am vazut ceva italiana pe aici si mi-a atras atentia.Plus numele de "Patrizia".Credo di si;))...forse no?!
daca da,atunci spune-mi te rog pentru ca ador Italia si te voi trece la blogroll>:D<.Puup:*

Anaiss said...

traieste ca si cum ai muri azi!viseaza ca si cum ai trai pt totdeauna!