Dear santa.

Au venit Sarbatorile pe neasteptate. Pe furis. Cu chip de om si aripi de inger. Cu fiecare Craciun ce trece imi aduc aminte de toti anii care au trecut. Trist,melancolic, e doar vina timpului care sta in loc iar noi trecem prin el.Uneori, un blog nu e locul potrivit sa redai exact ceea ce gandesti. Stiti, cu totii avem ceva de ascuns, un secret, o iubire neimpartasita. De Craciun nu m-as mai satura niciodata sa scriu. E ceva ce nu se schimba, aceeasi rutina, aceeasi recunosttinta fata de viata. Ideea e ca deobicei, noi oamenii, cel putin eu, de Craciun incep sa`mi dau seama ce imi lipseste si in cateva cuvinte imi dau seama cum as putea concentra viata-mi in cativa termeni . Vacante la tropice? Cumparaturi in mall-uri? Scuba-diving in Caraibe? Nu. Si desi las impresia ca sunt cea mai materialista fiinta din univers, cu toata inima renunt la detaliile de mai sus iubirii, focului cald, caminului plin de cei iubiti, curtii cu multa zapada. Ma pierd in maruntisuri si uit ce inseamna cu adevarat dragostea, fericirea si terapia de grup. Bucuria de a fii impreuna cu cineva, bucuria de a iti impartasii bucuriile cu oamenii la care tii. Intotdeauna m-am temut de singuratate, acum ma bucur in fiecare minut de ea. Numai cand ma gandesc in trecut, cat de multi eram. Si regretele te macina,si pozele , si oamenii care s-au schimbat atat de mult. Poate cine stie, in viitor o sa fie mai bine. Cand o sa vina si timpul cand o sa fie mai bine, ca an de an se tot inrautatste situatia.