Avem un motiv sa fim tristi, dar o mie de alte motive sa radem. Tristetea ... ! Da...sa admitem ca la un moment dat cu totii am fost tristi. :) .E unul din sentimentele nu tocmai cele mai placute, dar dezamagirea creeaza caracter! Ce nu te omoara, te face mai puternic. Lipsiti de speranta si descurajati de tristete, nu mai putem sa ne ridicam. Deznodamantul e intotdeauna tragic atunci cand nu mai gasim metode de lupta. Cu gandul la esec, suntem sortiti acestuia. Tristetea nu vine niciodata singura. Aduce mai multa stare de rau, de respingere si nevoie de singuratate.
Daca nu ne-am mai lasa prada disperarii, am ocoli disperarea si ne-am face curaj singuri ce bine ar fi! Lumea ti s-ar parea mai incapatoare pentru toti, loc ar fii suficient pentru oricine, si tu te-ai plimba fericita pe alei insorite cu un zambet larg din coltul stang extrem pana in celalalt unghi al gurii. Soarele ar fii destul de stralucitor, iar noaptea ar trece mai repede! Nu gasesti atatea motive sa treci peste momentele critice? Slabiciunea, si subconstientul nostru mereu analizand situatia " cum ar fii daca as pierde " ne duc la un final nu tocmai fericit. Aifost parasita? : . Te-ai certat cu ai tai? . Dorinta nu e suficienta? Nu esti indeajuns apreciata? Nu ai bani? A fi trist este cel mai rau lucru care l-ai putea face in situatia respectiva. Prietene, ridica cat mai sus capul, dar ai grija sa vezi pe unde calci , sa nu te impiedici, intoarce-te si cauta motive si solutii intrucat sa-ti fie tie bine! A renaste din nou si din nou si din nou, ne marcheaza. SOarele apune si rasare , luna apare si dispare, apa curge , nu priveste inapoi, vantul bate intr-o singura directie, iar tu te indrepti spre un singur lucru : Fericirea. Fericirea nu e o destinatie, ci o calatorie. Inainte , mereu inaintem ne aflam. In urma e cenusa a ceea ce a fost dar nu mai este. Te mai intreb inca o data : Merita sa fii trist? Merita sa ratezi atatea momente placute, merita sa pierzi clipe pretioase si sa treci prin ele asemenea unui fir fin de nisip in zbor pe langa fata delicata a unei domnisoare? Soarele vietii nu e decat propria noastra vointa , si respectul de sine. Urasc a fii propria-mi sclava, sclava trecutului si tiranul viitorului. O viata.... ce-i o viata? Cativa ani, cateva amintiri, 2-3 lacrimi in vant, si o adiere de toamna a frunzelor de artar deasupra mormantului. Cateva momente ieftine de suparare vandute unor clipe care trec asa de repede? Sa nu ne pierdem asadar respectul de sine, sa nu devenim straini vietii, sa n-o lasam se ne poarte unde nu stim. Sub cerul de un albastru opac si deasupra infinitatii marii de cristal, sa ne gasim pe noi insine si niciodata sa nu ne dam batuti.Numai bine !
Daca nu ne-am mai lasa prada disperarii, am ocoli disperarea si ne-am face curaj singuri ce bine ar fi! Lumea ti s-ar parea mai incapatoare pentru toti, loc ar fii suficient pentru oricine, si tu te-ai plimba fericita pe alei insorite cu un zambet larg din coltul stang extrem pana in celalalt unghi al gurii. Soarele ar fii destul de stralucitor, iar noaptea ar trece mai repede! Nu gasesti atatea motive sa treci peste momentele critice? Slabiciunea, si subconstientul nostru mereu analizand situatia " cum ar fii daca as pierde " ne duc la un final nu tocmai fericit. Aifost parasita? : . Te-ai certat cu ai tai? . Dorinta nu e suficienta? Nu esti indeajuns apreciata? Nu ai bani? A fi trist este cel mai rau lucru care l-ai putea face in situatia respectiva. Prietene, ridica cat mai sus capul, dar ai grija sa vezi pe unde calci , sa nu te impiedici, intoarce-te si cauta motive si solutii intrucat sa-ti fie tie bine! A renaste din nou si din nou si din nou, ne marcheaza. SOarele apune si rasare , luna apare si dispare, apa curge , nu priveste inapoi, vantul bate intr-o singura directie, iar tu te indrepti spre un singur lucru : Fericirea. Fericirea nu e o destinatie, ci o calatorie. Inainte , mereu inaintem ne aflam. In urma e cenusa a ceea ce a fost dar nu mai este. Te mai intreb inca o data : Merita sa fii trist? Merita sa ratezi atatea momente placute, merita sa pierzi clipe pretioase si sa treci prin ele asemenea unui fir fin de nisip in zbor pe langa fata delicata a unei domnisoare? Soarele vietii nu e decat propria noastra vointa , si respectul de sine. Urasc a fii propria-mi sclava, sclava trecutului si tiranul viitorului. O viata.... ce-i o viata? Cativa ani, cateva amintiri, 2-3 lacrimi in vant, si o adiere de toamna a frunzelor de artar deasupra mormantului. Cateva momente ieftine de suparare vandute unor clipe care trec asa de repede? Sa nu ne pierdem asadar respectul de sine, sa nu devenim straini vietii, sa n-o lasam se ne poarte unde nu stim. Sub cerul de un albastru opac si deasupra infinitatii marii de cristal, sa ne gasim pe noi insine si niciodata sa nu ne dam batuti.Numai bine !
No comments:
Post a Comment